Mahalaua Popa Radu, situata în plasa Podului Mogosoaiei, avea 72 de case, conform catagrafiei din anul 1798, fiind cunoscuta si sub numele de Mahalaua lui Manea Brutarul, dupa numele starostelui brutarilor din Bucuresti, cel care a reconstruit, pe la 1777, vechea bisericuta ridicata de Popa Radu. Aceasta era situata în imediata apropiere a mahalalei Fântâna Boului, care se afla în spatele Cismigiului.
Foto: Bucurestiul la începutul secolului al XVIII-lea
Mahalalei Serban Voda sau a Scortarului i s-a zis initial a Scortarului, probabil datorita faptului ca în aceasta mahala locuia un vestit tesator de scoarte. În anul 1686, Serban Cantacuzino ctitoreste în aceasta mahala o mica biserica din lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului.
Foto: Fântâna în Cismigiu
În fata bisericii, voievodul a cladit si o casa si de la aceste doua edificii mahalaua a luat numele de Serban Voda. În anul 1761, Pârvu Cantacuzino Magureanul reface biserica din piatra, de aceea în documente este cunoscuta si sub numele de Biserica Magureanului. Ea a fost demolata în 1897. Conform catagrafiei din 1798, mahalaua Scortarului avea 44 de case.
Foto: Lacul Cismigiu iarna
Mahalaua Sapunarilor sau a Scaunelor Vechi este amintita în documente înca de la 1609, din vremea voievodului Radu Serban. Biserica acestei mahalale este mentionata într-un document din anul 1675, în care se precizeaza ca în apropiere de biserica trecea Bucurestioara, care o lua apoi la vale, de la Scaunele vechi de carne la Pescaria veche. I se spunea Mahalaua Scaunelor din cauza numeroaselor scaune de macelari existente în aceasta zona. În unele documente o întâlnim si cu denumirea de Mahalaua Macelarilor.
Foto: Macelarie si brutarie pe la 1860, gravura în lemn
Astfel, într-un act din 1 iulie 1695 se spune: „Noi, orosanii carii suntem vecinii locului unchiasului Stanila din mahalaua Macelarilor”.
Foto: Amedeo Preziosi, „Macelarie în Bucuresti”, acuarela, 1869
Se folosea si denumirea de Mahalaua Sapunarilor deoarece unii dintre locuitorii ei se îndeletniceau cu fabricarea sapunului din seul vitelor taiate si cu comercializarea lui. Doua acte din 7 si 8 iunie 1675 pomenesc de „mahalagii de la biserica Sapunarilor” sau de „preotul Costandin ot mahalaua sapunarilor”.
Foto: Biserica Scaune
La 27 februarie 1739, un cumplit incendiu a distrus vreo 40 de scaune de macelari din aceasta mahala, ceea ce i-a determinat sa se mute mai aproape de Dâmbovita. Pentru a se putea restabili proprietatile din zona afectata de incendiu si parasita pentru o vreme, la 3 februarie 1764 s-a facut o verificare a hotarniciei vechi: „Si întâi am început din piiatra ce s-a gasit de marginea podului, a ulitii ce merge la scaunele de carne, lânga talpa casii Radului vataf de pescari si am pus alta piatra în locul aceiea, de catre locul lui jupân Dumitru Lehliu. Si de acolea am mersu drept înainte, tot alaturea de locul Lehliului pâna în coltul ulucilor, în dreptul gârliciului pimnitii, si sapând, am gasit piiatra acea veche îngropata drept în coltul ulucilor, si am pus alta piiatra noao peste piiatra cea veche ce s-au gasit, ramâind piiatra cea veche supt uluce. Si de acolo putin înainte, în dreptul casii Nitii Fustasoaicai [sotia unui fustas, soldat de garda la Curtea Domneasca, n. n.], iarasi sapând, s-au gasit piiatra cea veche iar supt uluce si am pus alta piiatra noao în locul ei. Si de acolo drept înainte pre lânga ulucile Lehliului, prin gaura putului si pre dinaintea Besericii Scaunelor în podul ulitii ce vine de la Coltea unde a marturisit popa Nicola de la Beserica Scaunelor ca au fost piiatra cea veche si au pierit, si au pus alta piiatra noao aproape de coltul casei lui Grigorie Grosul, unde au venit stânjeni 32 ce se scrie în hotarnicie, adeca din piiatra aceasta pâna în bolovanul portii popei Tomei…”
SURSA: AMOS News