Mahalaua Foisorului era numita asa dupa casa cu turn de „priveala” ridicata acolo de Nicolae Mavrocordat. În anul 1746, prin grija doamnei Smaranda si a fiului ei, Constantin Voda Mavrocordat, s-a construit în aceasta mahala Biserica Foisor, cu hramul Nasterea Maicii Domnului, pe un teren ce apartinea manastirii Radu Voda.
Foto: Bucuresti, vedere generala. Desen de Lancelot, 1860
Din acest motiv, toti locuitorii mahalalei au fost un timp embaticari ai cunoscutei manastiri bucurestene. Cuvântul de origine neogreaca „embatic” desemna o forma de arendare a unei proprietati pe termen foarte lung, în intervalul caruia arendasul beneficia de toate drepturile de proprietate.
Foto: Biserica Foisor
Mahalaua Sfântul Gheorghe Vechi, socotita a fi printre cele mai vechi mahalale bucurestene era, la 1798, cea mai populata, având 335 de case. Este pomenita în documente de pe la 1592, când Nedelcu Vornicul îsi construieste în zona o casa. Mahalaua era situata între via domneasca si drumul Giurgiului. În aceste documente sunt amintite: „ulita de la casa Baratilor” sau „ulita unde se frânge fierul”, a carei denumire este pastrata de turnul si biserica Baratiei, apoi ulita boiangiilor, a lacatusilor, a barbierilor, a margelarilor etc. Biserica Sfântul Gheorghe Vechi a fost ridicata în anul 1502 prin grija lui Nedelcu Vornicul si a fost folosita multa vreme drept scaun al mitropolitului Å¢arii Românesti.
Foto: Baratia, acuarela de Amedeo Preziosi, 1868
Mahalaua Golescului era numita astfel dupa casele boierilor Golesti, ridicate aici la începutul secolului al XVII-lea. Aceasta mahala era vecina cu mahalaua Prundului, cunoscuta mai târziu sub numele de Domnita Balasa.
Foto: Biserica si Hanul Greci, litografie de Denis August Marie Raffet, 1837
Mahalaua Gorganului primise numele de la dealul Gorganului pe care se afla ridicata o veche biserica din lemn cu hramul Sfântului prooroc Ilie, închinata, în secolul al XVII-lea, de catre Serban Cantacuzino, manastirii Cotroceni si devenind metoh al acesteia. Mahalaua se întindea pe un vechi loc domnesc, în apropiere de actualul pod Izvor si era renumita prin numeroasele vii si gradini ce se aflau în zona.
Foto: Biserica Lucaci
Mahalaua Bisericii Grecilor se întindea între actuala strada Lipscani si Biserica Stravopoleos. Era o mahala mica, având însa foarte multe pravalii. Îsi tragea numele de la Biserica Ghiormei Banul sau de la Hanul Greci. În jurul bisericii, amintita în documente înca de la 1567, s-au cladit numeroase pravalii datorita vadului comercial foarte bun. În secolele XVII – XIX se afla în zona si un han cunoscut sub numele de Hanul Greci. Probabil, denumirea mahalalei si a hanului provine de la egumenii greci ai bisericii care era închinata Arhiepiscopiei Pogonianis din Grecia.
Foto: Anton Pann
Mahalaua Popei lui Istrate se afla în dreapta Podului Mogosoaiei, înspre bulevardul de mai târziu, Mihail Kogalniceanu. Dupa ce Maria, sotia lui Serban Voda Cantacuzino, a ridicat aici, la 1683, biserica dedicata ei si fiilor sai, mahalaua a capatat denumirea de Biserica Doamnei, denumire care se pastreaza si azi.
Mahalaua Lucaci sau a Totescului este amintita înca din secolul al XVII-lea într-un hrisov dat de Constantin Brâncoveanu jupânesei Balasa Blejoianca. Numele de mahalaua Totescului vine probabil de la vreun mare negutator care a avut proprietati în zona. Prin aceasta mahala trecea Bucurestioara înainte de a se varsa în Dâmbovita, la Jignita. Biserica Lucaci, dupa numele banului Lucaci, este amintita într-un document din 23 septembrie 1764, în care se spune ca ar fi fost reparata prin grija mitropolitului Stefan. Marele incendiu din anul 1847 a distrus aproape în întregime aceasta mahala, fapt consemnat si de Anton Pann într-una din poeziile sale:
„Lucaciul falnic, mahala mare
Cladiri frumoase pe al sau drum
Si biserica din cele rare,
Facuta noua, abia acum, [de fapt, reparata de negustorii enoriasi, n.n.]
A carei turle prea înaltate
Si acoperite numai cu fier blond
Cu osebire înfrumusetate
Ca niste cupe-n forma de rond
Ca o faclie de sus, din turle,
Prin zaloagele cum lua foc
Podoabe scumpe, averi si scule,
S-au topit toate aici pe loc.”
În aceasta biserica a fost dascal Anton Pann, iar în fata ei se afla un bust al poetului cu urmatorul epitaf: „Aci s-a mutat cu jale, în cel mai din urma an, care în cartile sale, se citeste Anton Pann. Împlinindu-si datoria, si talantul neîngropând, si-a facut calatoria, dând în lume altor rând.”
SURSA: AMOS News