Prima reprezentatie va avea loc duminica 1 februarie 2009 si va fi urmata de alte doua spectacole pe 3 si 5 februarie.
„Affaire étrangère” apartine unui compozitor de 25 de ani, care a compus însa aceasta lucrare la vârsta de 21 de ani. Valentin Villenave s-a nascut în 1984 la Paris, unde a început studiul pianului, continuând apoi cu studii de armonie, acompaniament, muzica de camera, orchestratie. A participat la productii de opera, la spectacole de varietati si de jazz în calitate de pianist, iar din 2003 este si profesor de pian. În 1998 a început sa compuna piese instrumentale pentru elevii sai si muzica de scena. În 2005 i-a solicitat lui Lewis Trondheim un libret pentru o opera. Colaborarea surprinzatoare între un tânar pianist aproape necunoscut si un celebru autor de benzi desenate a dat nastere unei opere de o ora si jumatate, în doua acte, cu sase personaje si cu o orchestra de douazeci de instrumentisti, propusa directorului Operei din Montpellier, René Koering, care a programat-o în actuala stagiune. Dirijorul spectacolului este Samuel Jean, iar regia artistica este semnata de Richard Mittou. Repetitiile au început pe 6 ianuarie 2009.
Foto: Viorica Cortez
Dupa alte creatii mondiale în care a fost protagonista, Viorica Cortez interpreteaza în aceasta opera rolul Dieu (Dumnezeu), un rol deloc usor, dupa cum declara, dar pe care îl priveste ca pe o noua provocare.
Foto: În „Carmen” de Bizet
Vocea inconfundabila, temperamentul scenic, vastitatea repertoriului de opera si vocal-simfonic contureaza cariera exceptionala a mezzo-sopranei Viorica Cortez, desfasurata pe toate marile scene ale lumii. Sergio Segalini a numit-o „Diva assoluta”, iar în anii ’70 critica muzicala franceza o saluta pe „Carmen a secolului” pe prima pagina a ziarelor.
Foto: Dalila în „Samson si Dalila” de Saint-Saëns
Anul 1964 a însemnat pentru Viorica Cortez câstigarea Marelui Premiu de la Toulouse. Au urmat Marele Premiu special „Kathleen Ferrier” din s’Hertogenbosch (Olanda, 1965) si Premiul I si Medalia de aur la Concursul International de Muzica „George Enescu” din Bucuresti (1967).
Foto: Amneris în „Aida” de Verdi
Premiul de la Toulouse a facilitat debutul unei cariere artistice de exceptie: rolul Dalilei, la Teatrul Capitole, avându-l ca partener pe Ludovic Spiess. Au urmat Carmen, Amneris, Eboli, Charlotte, Azucena, într-o suita de debuturi rapide, aceste roluri constituind totodata pilonii principali ai carierei sale. A interpretat de asemenea rolurile Leonora di Guzman, Mignon, Adalgisa, Herodiada, Venus, Clytemnestra, Orfeu, Ulrica, Iocasta, Laura Adorno, Elisabetta, Cleopatra, Marfa, Cuniza, Fedora, Fenena si multe altele, care au facut ca Viorica Cortez sa devina una din cele mai apreciate artiste românce ale timpului. Cele mai importante teatre lirice au invitat-o sa cânte alaturi de cei mai mari interpreti ai momentului: Franco Corelli, Carlo Bergonzi, Mario del Monaco, Alfredo Kraus, Nikolai Ghiaurov, Luciano Pavarotti, Placido Domingo, Sherill Milnes, Monserrat Caballé, Giuseppe di Stefano, Richard Tucker, John Vickers, José Carreras, Mirella Freni, Birgitt Nilsson, Renata Scotto, Grace Bumbry, Leontyne Price etc. În scurt timp a devenit o prezenta constanta pe scenele unor mari teatre lirice, ca Metropolitan Opera din New York, Teatro alla Scala din Milano, Teatrul Capitole din Toulouse, Teatro San Carlo din Napoli, Gran Teatre del Liceo din Barcelona, Staatsoper din Viena, Opéra Garnier din Paris.
Foto: Charlotte în „Werther” de Massenet
„De îndata ce rolul Carmen i-a fost încredintat la Covent Garden, s-a facut auzita una dintre cele mai mari si mai frumoase voci de mezzo-soprana din a doua jumatate a secolului XX” („Répertoire Opéra”). „Daily Telegraph” din Londra îsi intitula un reportaj special „Cortez Miraculous”, iar „L’Express” din Paris: „Fabuleuse Viorica Cortez”. Alte titluri dintre zecile de articole aparute: „Carmen to the life – that’s Viorica!” („Evening News”, 29 noiembrie 1968), „La Carmen roumaine, la meilleure” („France Soir”, 30 octombrie 1970), „Carmen mondiale” („Gazzetta di Modena”, 19 noiembrie 1971), „Viorica Cortez Carmen universale” („Giornale di Bergamo”, 21 decembrie 1971), „La Carmen du siècle” („Le Dauphiné libéré”, 3 februarie 1972), „La Bomba dell’Arena” („Il Giorno”, 12 august 1972), „Una Leonora d’eccezione” („Il Lavoro”, 11 aprilie 1976), „Viorica Cortez, el major mezzo-soprano del mundo” („El Caraqueno”, 25 martie 1977), „Viorica Cortez, la divina del bel canto” („La Gazzetta dell’Etna”, 23 iulie 1994).
Foto: Cleopatra în „Antoine et Cléopâtre” de Emmanuel Bondeville, Rouen, 1974
Viorica Cortez a lucrat cu cei mai importanti regizori, printre care Franco Zeffirelli, Luchino Visconti, Pier Luigi Pizzi, Margherita Wallmann, Giorgio Strehler, Joseph Losey si cu mari dirijori: Georges Prêtre, Jean-Claude Casadesus, Riccardo Chailly, Claudio Abbado, Seiji Ozawa, Alain Lombard, Michel Plasson, Wolfgang Sawallish, Zubin Mehta, Riccardo Muti.
În paralel cu aparitiile pe scenele de opera, Viorica Cortez a sustinut permanent o bogata activitate concertistica, cu un repertoriu extrem de vast (lied, cantata, oratoriu, poem vocal-simfonic), prezentat în sali prestigioase ca Albert Hall din Londra, Scala din Milano, Carnegie Hall din New York, Opera din Paris, Ateneul Român din Bucuresti etc.
Înca de la mijlocul anilor ’80, constienta de statutul sau de artista ajunsa la maturitate, Viorica Cortez a început sa se îndrepte spre un alt repertoriu de opera, continuând sa debuteze într-o serie de roluri care constituie baza carierei sale din prezent: La Cieca din „La Gioconda” de Amilcare Ponchielli, Madame Flora din „Medium” de Gian Carlo Menotti, Zia Principessa din „Suor Angelica” de Giacomo Puccini, Marchiza de Berkenfield din „La fille du régiment” de Gaetano Donizetti, Madame de Croissy din „Dialogues des Carmélites” de Francis Poulenc, Mrs. Quickly din „Falstaff” de Giuseppe Verdi, Contesa de Coigny si Madelon din „Andrea Chénier” de Umberto Giordano, Baroana din „Vanessa” de Samuel Barber, Contesa din „Dama de pica” de Piotr Ilici Ceaikovski, Buryjovka din „Jenufa” de Leoš JanáÄek. Toate aceste roluri, în majoritate roluri de compozitie, îi pun în valoare atât talentul actoricesc, cât si frumusetea vocii. Presa ultimilor ani semnaleaza toate aceste aparitii pe un ton elogios si vorbeste despre extraordinara rezistenta vocala a „glorioasei Viorica Cortez, care a dominat scenele lirice în anii’70”.
Seria debuturilor marii artiste continua cu rolul Dieu din opera „Affaire étrangère” de Valentin Villenave. Acest repertoriu bogat si variat ca stil, poate cel mai vast si mai complet repertoriu al tuturor mezzo-sopranelor din zilele noastre, este reprezentativ pentru o cântareata a carei zestre artistica reuneste perfectiunea tehnica, inteligenta interpretativa si un emotionant umanism.
Discografia artistei cuprinde „Il Trovatore” si „Rigoletto” de Giuseppe Verdi, „Il Capello di Paglia di Firenze”, ce apartine celebrului compozitor de muzica de film Nino Rota, Requiem-urile de Mozart si Donizetti, „Le grandi voci dell’Arena di Verona”, „Opéras français et italiens”, „Carmen” de Georges Bizet, „Roméo et Juliette” de Hector Berlioz etc. Apare în numeroase filme de opera, emisiuni televizate si radiodifuzate. În 1977 Viorica Cortez a înregistrat la Luxemburg un recital de muzica franceza, cu care a câstigat Marele Premiu al Academiei Discului Liric din Franta. „Vocea incandescenta”, cum a fost numita, poate fi ascultata si în numeroase înregistrari live: „Oberto, conte di San Bonifacio” (Bologna, 1977), „Aida” (Viena, 1973, Denver, 1986), „Elektra” (Roma, 1971), „Norma” (Napoli, 1973, Caracas, 1975), „Maria Stuarda” (Chicago, 1973), „Il Trovatore” (Paris 1975, New York 1978, 1981), „La Favorita” (Genova, 1976), „Don Carlo” (Milano, 1978), „Samson et Dalila” (Paris, 1978), „Carmen (Carpentras, 1981), „Adriana Lecouvreur” (New York, 1983), „La Gioconda” (Verona si Barcelona, 1988), „Suor Angelica” (Madrid, 1993), „Zaza” (Palermo, 1994), „La Fille du régiment” (Madrid, 1996), „Les contes d’Hoffmann” (Orange, 2002), „Jenufa” (Barcelona, 2005).
Viorica Cortez este invitata în juriul unor prestigioase concursuri internationale si sustine frecvent cursuri de maiestrie în Europa, având o adevarata vocatie de dascal. Într-un interviu recent publicat în Franta, artista declara: „A învata pe cineva este o munca în doi. Dar, fiind înca în activitate, nu pot sustine cursuri pe termen lung si le cer elevilor sa lucreze si singuri, deoarece profesorul nu poate face tot. Le recomand sa gândeasca si sa cerceteze. Eu vad rapid unde este problema si modul de a o rezolva. Însa nu-mi place sa creez dependenta. Pentru a ajunge departe, ei trebuie sa învete înainte de toate sa aiba încredere în ei însisi, sa fie independenti.”
În decembrie 2008, Viorica Cortez a sustinut un master-class de o saptamâna la Opera Nationala din Bucuresti, la care au participat 24 de tineri artisti lirici. Pe parcursul acelor zile, Viorica Cortez a dat lectii de tehnica vocala si interpretativa, le-a insuflat curaj tinerilor sai colegi aflati la începutul carierei, le-a transmis o extraordinara energie pozitiva, acea energie care ne face pe toti sa mergem mai departe si sa devenim mai buni – se arata într-un comunicat transmis de Daniela Plopeanu, specialist PR.
Fotografii puse la dispozitie de Daniela Plopeanu
SURSA: AMOS News