Consecvent unui comportament pentru care psihiatrii au definiţii concrete, Theodor Stolojan se retrage pentru a doua oară înainte de a putea să-şi exercite mandatul.

Dacă prima dată, în 2004, s-a retras din cursa pentru preşedinţie, acum se retrage din cea pentru calitatea de prim-ministru (pentru care doar a fost desemnat, neprimind învestitura).

Indiferent de motivele pe care le invocă (prima dată - "şantajul" inamicilor politici care l-au adus în stare de şoc - acum, îndemnul prezidenţial ca veteranii să lase loc celor tineri) Stolojan dovedeşte că nu are rezistenţa necesară pentru a justifica speranţele care se tot pun în el.

Prin această "defecţiune" el iese, practic, complet din schema jocului politic lăsând în urma sa suspiciunea de lipsă de seriozitate pentru întreaga formaţiune democrat liberală.

Este, în acelaşi timp, şi o palmă pe care o primeşte preşedintele Băsescu, ale cărui decizii se dovedesc în mod constant eronate - în cazul lui Tăriceanu, scăpare de sub control, iar în cazul lui Stolojan, incapacitate de a sesiza fragilitatea psihică a acestuia. 
SURSA: AMOS News