S-a spus de nenumarate ori ca grila principala prin care trebuie developate orice evenimente de la Chisinau trebuie sa fie geopolitica. Însa nu doar motivatiile sau consecintele trebuie cercetate la acest nivel, ci si posibilele evolutii...
Primul ambasador UE persona non grata
Evolutiile de la Chisinau sunt acum cunoscute, iar resorturile încep sa se limpezeasca. Tocmai de aceea, unii s-au grabit sa arate cu degetul „vinovatii". Daca la început presedintele Voronin a vorbit despre „fascism", „pogrom" si „forte externe", era firesc sa revina cu identificari explicite. Si a revenit: vinovatul principal este - cum altfel? - România. Ce a urmat este fara precedent. RM impune vize pentru cetatenii români, desi, din 2007, Chisinaul a anulat regimul de vize pentru cetatenii tarilor membre ale UE, SUA si Canadei. Inclusiv pentru România... Mai mult, RM, stat cu aspiratii europene, îl expulzeaza pe seful unei misiuni diplomatice europene si pe ministrul-consilier al Ambasadei române, diplomatii fiind declarati personae non gratae.
Este primul caz de acest gen din istoria Uniunii.
Cum se traduce în rusa acuzatia la adresa României?
Moscova flancheaza toate gesturile si declaratiile Chisinaului cu mesaje aprobatoare si, concomitent, cu aluzii nu dintre cele mai fine, care trec dincolo de acuze la adresa Bucurestiului. Caci, pentru Moscova, România nu este numai România! Chiar daca ministrul de Externe Lavrov nu a facut referiri explicite la vreo implicare a unor forte straine în RM, Duma ruseasca a discutat o asemenea varianta. Iar seful Comisiei pentru CSI, Aleksei Ostrovsky, a facut o legatura directa între serviciile secrete românesti, cele americane si manifestatiile de la Chisinau, afirmând ca Vestul vrea „sa produca schimbari, astfel încât RM sa se alature aliantei euroatlantice. Si nu e sigurul. Leonid Graci, liderul din Crimeea al Partidului Comunist din Ucraina, a declarat ca în spatele organizarii revoltelor în Chisinau sta SUA, „presând metodic Rusia în spatiul post-sovietic", iar politologul rus Aleksandr Dughin a vorbit si el în „Komsomolskaia Pravda" despre faptul ca „în RM se întâmpla revolutia portocalie, planificate de administratia presedintelui SUA Barack Obama". Vocala Natalia Vitrenko, liderul Partidului Socialist Progresiv din Ucraina, pro-rus, a spus si ea, explicit, ca în spatele revoltelor din Chisinau stau „Statele Unite si NATO". Invocarea Americii si NATO alaturi de România este cruciala aici. Semn clar ca la Moscova, sau în cercurile ei de influenta, cineva gândeste si prioritar acesti termeni - chiar daca o spun doar unii. Miza Chisinaului este citita tot în termeni de Razboi Rece. De aici sprijinul fratesc pentru regimul Voronin.
O Rusie impetuoasa ca un Titanic
Federatia Rusa este astazi pe val. Moscova este satisfacuta de evolutiile din Ucraina sau Georgia si simte ca detine toate cartile în ceea ce ea numeste „vecinatatea apropiata". De aceea nu tolereaza nici macar semnele ce i-ar putea sugera o „revolutie colorata", precum Revolutia Rozelor din 2003, cea Oranj din 2004 sau esuata, un an mai târziu, Revolutie Fucsie din Azerbaidjan. Mai cu seama ca, în ceea ce priveste RM, lucrurile merg cum nu se poate mai bine. Vizite peste vizite: Lavrov la Chisinau, Voronin la Moscova, ministrul rus al Economiei în RM, felicitari calde pre- si post-electorale la adresa PCRM, reluarea negocierilor „2 plus 1" în chestiunea transnistreana si transmiterea unui semnal clar Vestului ca muzica o face tot Moscova în aceste negocieri. La care se adauga, ostentativ, si titlul de personae non gratae atribuit de liderul nerecunoscutei Transnistrii ambasadorilor SUA, Cehiei si al UE. Semnalul este clar: SUA si UE nu au ce cauta (nici) la tratative.
Hotul care striga hotii!
Inutil sa mai reluam aici argumentele Moscovei pentru importanta RM. Înca din timpul razboiului din Transnistria devenise clar ca orice relatie strânsa Bucuresti-Chisinau ar fi însemnat atragerea RM în spatiul euroatlantic. Ceea ce trebuia si trebuie evitat cu orice pret. Acesta este principalul obiectiv al Moscovei. Un al doilea obiectiv este Ucraina, prinsa în triunghiul Belarus-R. Moldova-Crimeea pe care Rusia a nazuit dintotdeauna sa îl controleze. La toate acestea se mai adauga, recent, un al treilea element. Paradoxal, aparent, importanta geopolitica a RM (dar si a Belarusului) creste proportional cu perceptia esecului în cazul Ucrainei. Prea mare si prea complicata pentru a fi digerata urgent de spatiul euroatlantic, Ucraina ramâne importanta fara a mai putea fi o prioritate. De aici posibila schimbare de perspectiva geopolitica a Vestului, respectiv accentul pe cele doua state ca o compensatie de moment pentru cvas-esecul ucrainean. Ambele au proximitate geografica cu Vestul, dimensiuni digerabile si cultura compatibila cu spatiul euroatlantic. Evident, RM ar fi un candidat perfect într-o asemenea strategie de absorbtie - faptul ca desovietizarea Rasaritului a început cu Germania de Est este un fapt incontestabil. Si Rusia stie asta, de aici obsesia ei de a se fixa în Chisinau mai repede decât ar fi facut-o Occidentul. Care Occident, în acest caz, este identificat de fiecare data drept România (flancata de SUA si NATO). Ceea ce se petrece astazi în RM, dincolo de orice emotii, este ocuparea ostentativa si explicita de catre Rusia a unui avanpost important într-o confruntare geopolitica neostoita.
Unde este America?
Pozitia SUA este astazi timida în acest spatiu. Am mai scris aici ca exista o serie de motive ca sa explicam - nu sa justificam! - lentoarea euroatlantica pe directia Est. (În acest sens, nici prestatia Washingtonului fata de evenimentele de la Chisinau nu a generat mare entuziasm.) Si totusi, prima saptamâna a lunii aprilie, considerata a fi cea mai importanta de la sfârsitul Razboiului Rece încoace, lasa o portita de speranta. Discutiile ruso-americane s-au purtat într-o atmosfera destinsa, dar nu s-au încheiat cu rezultate concrete. Rusii nu au acceptat presiuni asupra Iranului si programului sau nuclear în schimbul abandonarii scutului antiracheta din Polonia si Cehia, iar importanta rutelor alternative de transport pentru Afganistan (prin Asia Centrala) a fost minimalizata de SUA. NATO a ramas angajat în sustinerea Ucrainei si a Georgiei. În plus, recent, negociatoarea americana avertiza ca discutiile privitoare la tratatul de reducere a armelor strategice START ar putea dura mai mult decât este prevazut si „nu trebuie sa ne grabim spre linia de sosire doar ca sa ajungem acolo". Ambiguitatea relatiei SUA-Rusia este, deocamdata, singurul lucru bun relativ la ce se petrece în Chisinau. Miza aici - o repetam - este oprirea frontierei euroatlantice pe Prut si Rusia stie asta si actioneaza în consecinta.
America stie si ea. Mai trebuie sa si actioneze.
Dan Dungaciu, Timpul
Sursa: Romanian Global News
SURSA: AMOS News