Va prezentam textul acestui mesaj:

"Suntem în anul 2009. Criza mondiala. Recesiune. Lipsa de lichiditati. Cecuri fara acoperire. Bonitate zero, pedofilie, casatorii ratate, guverne fara scop, ciudate malformatii juvenile, gerontocratie si multa, multa lipsa de idei. Si, în acelasi timp, tone de speranta în viata care vine, în viata care îti asterne covorul de iluzii si sperate.

Nascute cum? Din ce resurse? Nu cumva ascunse în dorinta unei sistematizari a asteptarilor? Unei autostrazi virtuale pe care sa se-ntâlneasca masini miraculoase? Cu ce actori? În ce regie? În ce context? În care tara? Pe care scena ? A carui teatru? Si care Shakespeare?

Stau sa ma-ntreb, ca daca astazi lumea vine mai mult decât oricând la teatru sa nu fie cumva pentru ca oamenii se ascund de realitate în speranta ca teatrul le poate oferi solutii imediate.

Nimic mai fals, nimic mai rau. Astazi, spre deosebire de trecut, teatrul nu existã ca o insulã a libertatii, ci, mai ales, ca un refugiu în fata lasitatii, a lipsei de actiune si idei. Ieri, publicul iesea în strada, astazi, schimba guvernele în Cismigiu. Asteapta ca altii sa se miste si uita ca în sine are potential revolutionar.

În plina criza, teatrul îsi deschide portile unui public interesat parca mai mult de matematica simtirilor si mai putin de surpriza descoperirilor de sine. La prima vedere n-ar fi nici o diferenta, dar, o clipa mai târziu, câta diferenta! Si, totusi, Teatrul nu poate lipsi din viata noastra de zi cu zi. E ca o boala incurabila careia i se cauta degeaba antidot. Si nu vaccinul te poate vindeca de el, ci numai încapatânarea de a ramâne viu si mângâiat de muze.

Azi, e ziua mondiala a teatrului ! Doamne, ce coincidenta! E si ziua noastra de acces la casa de bilete. Ce coadã, domnilor! Câta bucurie!

Si ce bani putini
SURSA: AMOS News